Situat între ficţiune şi autobiografie, Teorema lui Almodóvar este un roman baroc în care excentricitatea se intersectează cu teoriile matematice, dar şi o meditaţie asupra (im)posibilei adaptări a unui monstru la viaţă. Desfigurat în urma unui accident, naratorul se întoarce puţin câte puţin la viaţă, renunţând la izolare şi explorând lumea pe care o respinsese.
Cele două priviri esenţiale în roman – prima, distantă, a lui Almodóvar, care intervine în existenţa naratorului, transformând-o într-un film, cea de-a doua, plină de pasiune, a Lisei, transsexualul de care Antoni se îndrăgosteşte, – îl fac pe acesta să înţeleagă că “în centrul vidului se află o altă sărbătoare”.
Chiar dacă majoritatea coordonatelor care compun viaţa personajului – inclusiv relaţia naratorului cu regizorul Pedro Almodóvar – sunt fictive, punctul de pornire este unul cât se poate de real: Antoni Casas Ros a ales izolarea după un cumplit accident în urma căruia a rămas mutilat. Scrierea romanului Teorema lui Almodóvar devine, astfel, un act cathartic prin care autorul reclădeşte punţile către propria existenţă.
Număr de pagini: 144
Cel mai bun roman de debut în Spania [2008]
« Tânăr autor desfigurat şi invizibil, Antoni Casas Ros semnează un prim roman magistral. Impresionant. Ca un pumn în plex, o cometă pe cer.
Marianne Payot, L’Express, 13/03/08
« Textul uimitor al unui romancier fără chip. Mai întâi, senzaţia tulburătoare de a fi fost prins în cursă. După câteva pagini, cartea ne prinde, ne acoperă, se joacă, obraznică, cu libertatea noastră. O sută cincizeci de pagini spumoase.
Patrick Kéchichian, Le Monde, 21/03/08
« Manifest împotriva oricărei forme materiale, această teoremă pulverizează toate credințele spuerficiale. Un prim roman în afara normelor, copleșitor.
Nelly Kaprièlian, Les Inrockuptibles, ianuarie 08
« O pepită, un prim text puternic, dens, incredibil de bine scris.
Cecilia Dutter, La Revue Littéraire